0748.197.556   vlaicu.claudia@gmail.com | Otopeni, Str. 1 Mai Nr.58 G, judeţul Ilfov

Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor

Bine v-am regasit!

În această săptămână, recomand o carte care ne va învăța pe toți părinții un lucru foarte important care trebuie aplicat în educația copiilor noștri: Limbajele de iubire diferite ale copiilor diferite reclamă tehnici diferite. Pentru a înțele mai bine cum funcționează acest îndemn, vă voi duce un pic în copilăria mea…

Îmi amintesc foarte clar că părinții de care am fost crescută până la 7 ani au fost bunicii mei. Erau țărani simpli, nu știau despre aceste lecții de parentaj despre care vă învăț eu din acestă carte. Dar vă mărturisesc că multe dintre ele le-am învățat de la ei și erau nescrise. Dar așa nescrise cum erau, atât eu cât și sora mea le citeam în privirea lor, în atingerile lor sau doar le învățam prin modelele oferite de ei. De exemplu, bunicii mei nu erau de acord întodeauna în chestiunile de adulți pe care le discutau, dar nu se certau, ci își exprimau liber părerile diferite, nu se jigneau, dar se separau o perioadă de timp unul de celălalt atunci când simțeau o tensiune prea mare între ei, se alintau fără cuvinte și se înțelegeau din priviri. Mai târziu, am plecat la oraș, în civilizație și am văzut la părinții mei alte limbaje de comunicare, mult diferite decât la bunici, pe care, din nefericire, rareori, le puteai traduce cu semne ale iubirii autentice. Am văzut, venind de la țară, limbaje ale civilizației care trădau lupte de putere, de control și rareori, aproape niciodată, fericire și mulțumire. La sfârșitul zilei sau săptămânii, bunicii mei făceau bilanțul mulțumirii proprii și acesta era mereu reglabil, balanța înclina mereu spre pozitiv, spre armonie. La părinții mei era mereu o goană, o fugă după bani, putere și control. Nu am mai regăsit decât rareori, în etapele ulterioare ale dezvoltării noastre, nici eu, nici sora mea, armonia, fericirea de a fi cu toți acasă. De a sta seara în pat și a povesti despre noi. De a ne culca toți la grămadă, uitând de ora târzie și fascinați de poveștile auzite. Unele erau reale, de prin sat, altele erau fantastice, cu personaje biblice sau din basme populare. Limbajele iubirii pe care le-am întâlnit în civilizație, la oraș, se îndreptau toate în direcția iubirii de sine. Și tot atunci am făcut cunoștință în relația cu părinții noștri biologici, cu un sentiment nou, care mă urmărește și acum în multe dintre coșmarurile nopții: frica. Ne era mai mult teamă decât drag de părinții noștri. De cele mai multe ori, regulile ni se comunicau răspicat, cu țipete și bătaie. Erau regulile lor de putere, pe care noi nu le înțelegeam. Și tot de atunci singura privire care știam că mă va mai înțelege va fi fost doar a surorii mele. De multe ori m-am întrebat dacă e mai bine sau mai rău că ne creștem copiii în civilizație, unde au atâtea modele negative în jur și ajung să fie dezorientați, în pofida educației morale pe care noi încercăm să le-o oferim cât mai curat. Părinții mei nu au sesizat niciodată diferențele din firile noastre. Ne-au tratat la fel, ne-au vorbit în același limbaj, dur și agresiv de cele mai multe ori, fără cuvinte sau gesturi blânde ca ale bunicilor, dar rezultatele au fost diferite. Sora mea mai târziu s-a revoltat împotriva lor, iar eu am dezvoltat alte sisteme de apărare împotriva agresivității lor. Și nici una dintre noi nu a mai încercat să le sublinieze cât de diferit aveam nevoie să fim tratate. Sunt sigură că și dacă ar fi citit această carte, tot nu ar fi schimbat nimic în comportamentul lor. Egoismul și centrarea pe propria personă i-ar fi împiedicat să vadă limpede ce nevoi emoționale au copiii lor. Dar pentru voi, cei care ați ajuns până la acest subcapitol, lucrurile pot sta altfel. Puteți fi mândri de voi că măcar, dacă ați ajuns să citiți aceste rânduri, vă pasă. Vă pasă cum să puteți transmite copilului vostru că îl iubiți într-un limbaj pe care el să-l înțeleagă.

Copiii noștri ne vorbesc în limbaje diferite, caracteristice firii fiecăruia dintre ei. Și modul în care ei ne arată că ne iubesc este limbajul iubirii cel mai potrivit lor. Cel mai bine au subliniat acest lucru Gary Chapman și Ross Campel în lucrarea Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor[1]. Ideea centrală a cărții, la care subscriu cu acest subcapitol este următoarea: Fiecare copil are un limbaj principal de iubire, o modalitate în care el înţelege cel mai bine afecţiunea părintelui. Această carte vă va arăta cum să recunoaşteţi şi cum să vorbiţi acest limbaj principal de iubire al copilului dvs. Precum şi alte patru limbaje de iubire des întîlnite, care îl pot ajuta pe copil să înţeleagă faptul că-l iubiţi. Aşa cum veți vedea citind această carte, copilul dumeavoastră, ca şi ai mei, trebuie să ştie că sunt iubiți pentru a deveni adulți responsabili. Și pentru asta, aveți nevoie să-l cunoașteți. Vă recomand cu căldură să citiți toată cartea,chiar dacă sunt unele capitole s-ar putea să nu descrie principalul limbaj de iubire al copilului dumneavoastră.  Însuşiţi-vă şi acest limbaj! Puneţi în practică toate cele cinci limbaje de iubire şi puteţi fi încredinţaţi că acest fapt va fi perceput cum se cuvine de copil. Desigur, cel mai important lucru rămîne identificarea şi folosirea principalului limbaj de iubire al copilului dvs. Scopul cărţii lui Chapman cât și al cărții de față este să vă creşteţi copilul (sau copiii) în aşa fel încît să devină un adult matur. Iată, pe scurt, câteva idei care vă vor canaliza eforturile din capitolele ce urmează, care vor urmări, concret, să va ajute în rezolvarea unor probleme punctuale din relația cu copilului vostru.

  • Toate aspectele dezvoltării copilului presupun ca fundament iubirea. De exemplu, sentimentele de mînie ale copilului pot fi canalizate în mod pozitiv atunci cînd percepe iubirea părintelui. Este mult mai probabil ca el să ia în seamă şi să accepte sugestiile dvs. atunci cînd vă percepe iubirea ca fiind una sinceră şi consecventă. Puţini părinţi îşi dau seama că au răspunderea să-şi înveţe copiii să-şi stăpînească mînia cu maturitate.
  • Descoperindu-i limbajul copilului dvs de iubire și vorbindu-i în acest limbaj, îi puteţi umple „rezervorul emoţional” cu iubire. Cînd copilul se simte iubit, este mai uşor de disciplinat şi de format decît atunci cînd simte că „rezervorul său emoţional” eaproape gol.Fiecare copil are un rezervor pentru iubire, un loc ce este puterea sa şi de unde se poate alimenta în zilele dificile alecopilăriei şi adolescenţei. Aşa cum maşinile merg cu o rezervă de carburant, şi copiii noştri se alimentează din rezervorul emoţional. Trebuie să umplem acest rezervor emoţional al copiilor noştri pentru ca ei să se manifeste aşa cum se cuvine şi să-şi atingă întregul potenţial
  • Cea mai grea misiune a unui părinte este să-i înveţe pe copii şi pe adolescenţi să-şi stăpânească impulsurile agresive. Reuşita se obţine pornind de la iubire. Interesant este că părinţii care-şi ajută copiii adolescenţi să-şi stăpînească mânia reuşesc să stabilească o relaţie de iubire mai afectuoasă şi mai apropiată. Avînd în vedere că această carte este despre cum să învăţaţi să vă iubiţi mai eficient copilul, ea conţine sugestii complexe pentru a vă ajuta sa deveniţi un bun părinte.
  • Iubirea necondiţionată este iubirea totală care acceptă şi confirmă existenţa copilului aşa cum este el şi nu datorită a ceea ce face el. Orice ar face (sau n-ar face), părinţii tot îl iubesc. Din păcate, părinţii îşi afişează adesea iubirea în mod condiţionat; ea depinde de altceva decît de simpla existenţă a copiilor. Iubirea condiţionată se bazează pe ceea ce face copilul şi adesea este asociată unor tehnici de tipul oferirii de daruri, recompense şi privilegii pentru copiii care s-au comportat sau au acţionat în modul dorit de părinţi.
  • Există cinci limbaje ale iubirii şi este foarte probabil ca şi copilul dvs. să aibă un limbaj principal prin care iubirea îi poate fi comunicată cel mai bine. Dacă veţi reuşi să vorbiţi limbajul lui de iubire, înseamnă că veţi satisface cea mai profundă nevoie emoţională a sa. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbiţi doar acest limbaj principal al iubirii. Copiii au nevoie de toate cele cinci limbaje ale iubirii pentru a-şi menţine plin rezervorul emoţional. Asta înseamnă că părinţii trebuie să înveţe cum să vorbească toate aceste limbaje.
  • Limbajul nr. 1 al iubirii: Mîngîierile fizice-Copiii noştri au mare nevoie de mîngîieri în primii ani de viaţă
  • Limbajul nr. 2 al iubirii: cuvintele de încurajare-Cuvintele sînt foarte puternice în privinţa comunicării iubirii. Cuvintele afectuoase şi tandre, cuvintele de laudă şi de încurajare, cuvintele care dau un imbold pozitiv. Copilul trage foloase de pe urma acestor cuvinte de încurajare o viaţă întreagă. Pe de altă parte însă, vorbele tăioase care dovedesc diverse frustrări pot dăuna părerii bune despre sine a copilului şi pot arunca îndoieli asupra capacităţilor sale. Copiii sînt convinşi că noi credem sincer ceea ce le spunem..
  • Limbajul nr. 3 al iubirii: timpul acordat. Timpul acordat este darul pe care părintele îl oferă prin prezenţa sa copilului. El transmite următorul mesaj: „Eşti important, îmi place să fiu cu tine.” Acest lucru îl face pe copil să simtă că este persoana cea mai importantă din lume pentru părintele lui. El se simte cu adevărat iubit, pentru că îl are pe părintele său întreg doar pentru sine.
  • Limbajul nr. 4 al iubirii: darurile. Oferirea şi primirea darurilor ca exprimare a iubirii este un fenomen universal valabil. Cuvîntul englezesc gift (dar) vine din grecescul charis, care înseamnă „favoare sau dar nemeritat”. Ideea este că dacă darul este meritat, atunci este o formă de răsplată.
  • Limbajul nr. 5 al iubirii: serviciile. Serviciile pot deveni un model pentru felul în care copilul dvs. va face servicii şi îşi va asuma răspunderi. S-ar putea să vă întrebaţi cum îşi mai dezvoltă copiii independenţa şi capacităţile personale dacă îi serviţi astfel. Atunci cînd vă exprimaţi iubirea faţă de copii prin servicii, făcînd lucruri pe care probabil nu le-ar putea face singuri, de fapt le furnizaţi un model. Acest lucru îi va ajuta să nu se mai concentreze asupra propriei persoane şi la rîndul lor să ajute pe alţii.

Probabil că vă întrebați cum puteți afla care este cel mai potrivit limbaj pentru copilul dumneavoastră. Autorul sugerează câteva din următoarele metode:

  1. Observaţi felul în care copilul îşi exprimă iubirea faţă de dumneavoastră. Urmăriţi-vă cu atenţie copilul; se prea poate să se exprime în propriul său limbaj de iubire. Acest lucru este valabil în special în cazul copiilor mici, care îşi exprimă iubirea în limbajul în care îşi doresc să o primească. Dacă un copil între cinci şi opt ani vă face deseori complimente, cum ar fi: „Mămico, ce mi-a plăcut cina!” sau: „Tăticule, îţi mulţumesc că m-ai ajutat la lecţii” sau: „Te iubesc, mămico” sau: „Sper să-ţi meargă bine, tăticule”, pe bună dreptate puteţi bănui că principalul său limbaj de iubire sînt cuvintele de încurajare.
  2. Observaţi felul în care copilul dumneavoastră îşi exprimă iubirea faţă de ceilalţi. Dacă puştiul de clasa întâi îşi doreşte mereu să ducă daruri învăţătoarei, acesta ar putea fi un indiciu că principalul său limbaj de iubire sînt darurile. Un copil al cărui limbaj sînt darurile are marea plăcere de a cumpăra cadouri şi altora, dorindu-şi ca aceştia să se bucure în aceeaşi măsură. El presupune că aceştia vor simţi ceea ce simte el atunci cînd primeşte un cadou.
  3. Ascultaţi cu atenţie care sînt cele mai dese rugăminţi ale copilului dumneavoastră. Dacă el vă roagă deseori să faceţi sport împreună, să vă plimbaţi sau să staţi şi să îi citiţi ceva, înseamnă că doreşte să-i acordaţi mai mult timp. Dacă această rugăminte se potriveşte acestui model de limbaj, înseamnă că şi-o doreşte mai presus decît orice şi are nevoie de atenţie.
  4. Observaţi care sînt lucrurile de care se plînge cel mai adesea copilul dumneavoastră. Această abordare are legătură cu cea anterioară; însă în loc să ceară în mod direct ceva, de data aceasta copilul se plînge că nu primeşte ceva din partea dvs. Dacă spune: „Niciodată nu-ţi găseşti timp pentru mine” sau: „Mereu ai grijă numai de cel mic” sau: „Noi nu mergem niciodată în parc”, atunci probabil că îşi dezvăluie o formă de frustrare în raport cu fratele mai mic. El spune că de cînd a apărut acesta pe lume se simte mai puţin iubit. Prin aceste nemulţumiri, el cere în mod clar să i se acorde mai mult timp şi atenţie.
  5. Oferiţi-i copilului dumneavoastră posibilitatea de a alege, Determinaţi-l pe copilul dvs. să aleagă între două limbaje ale iubirii. Atunci cînd încercaţi să descoperiţi care este limbajul de iubire al copilului dvs., îi daţi ocazia să îşi exercite capacitatea de a alege.  Cartea se încheie cu un Plan de Acţiune, ce conţine proiecte şi exerciţii care vă pot ajuta să vorbiţi cu copiii dvs. fiecare dintre cele cinci limbaje ale iubirii. Credem că acest Plan de Acţiune vă va ajuta să aplicaţi ideile din cartea menționată mai sus și, în aceeași măsură, din această carte.

[1]Gary Chapman & Ross Campbell, Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor – Editia a IV-a-, Ed.Curtea Veche, București, 2011

 

Little Wonders

Centrul de învăţare, consiliere şi formare creativă Little Wonders este un centru minunat situat în Otopeni, Ilfov. Este deschis tuturor copiilor şi părinţilor interesaţi să îşi dezvolte anumite aptitudini, să se cunoască mai bine prin acces la informaţii şi activităţi specifice de formare, cercetare, mentorizare şi consiliere individuală şi de grup, promovând educația creativă, sinergetică axată pe elev/student.

Google+

Facebook