0748.197.556   vlaicu.claudia@gmail.com | Otopeni, Str. 1 Mai Nr.58 G, judeţul Ilfov

CU DRAGOSTEA LA ….RMN

creier-indragostit

 

Întrucât am promis că vom dedica și câteva articole adolescenților și nu numai perioadei școlarității, iată că a venit și rândul lor. Dar trebuie să precizăm că acest articol poate fi citit și de toți cei care vor să înțeleagă mai de aproape fenomenul îndrăgostirii. Mulți adolescenți care vin la centrul nostru pentru consiliere vor de cele mai multe ori să înțeleagă de ce iubirea…doare. De ce uneori doare despărțirea de un prieten(ă) și alteori ne este mult mai ușor. Așa că vin la specialist să vadă ce este de făcut. Și povestea de la care începem analiza este întotdeauna frumoasă, nu? Cu toţii ne dorim să experimentăm acea iubire frumoasă, împărtăşită, cu „fluturi” în stomac şi „aripi” care te fac să crezi că totul e posibil şi niciun efort nu e prea mic pentru a fi cu persoana dragă. Se întâmplă însă şi prea multe situaţii în care iubirea se naşte pe un teritoriu arid şi, în loc de trăiri frumoase, devine sursă de angoasă, tristeţe, suferinţă.

Ce faci când treci printr-o astfel de experienţă? Cum mergi mai departe atunci când ţi se pare că viaţa nu mai are niciun sens pentru că ceea ce trăieşti este atât de puternic şi dincolo de capacitatea ta de a exercita un minim de control?

Nu stiu alţii cum sunt, dar și eu am fost acolo, în diminețile și serile unei adolescențe întârziate. Şi eu am vrut să înţeleg ce mi se întâmplă, de ce nu pot să ies din starea aceea care nu-mi făcea bine. Și așa am ajuns să scriu un întreg roman, care zace și acum probabil în vreun sertar din bibliotecă. Dacă pentru mine scrisul a fost terapeutic, pentru unii dintre voi vă propun biblioterapia. Cei care nu au timp și bani pentru consiliere sau terapie pot apela orcând la Dr. Google, adresând întrebări despre ce înseamnă să iubeşti, cum îţi dai seama dacă ceea ce simţi este dorinţă sau iubire şi altele din acest registru. Să nu credeţi că sunteți specimene ciudate dacă faceți asta – e plin internetul de astfel de întrebări, de unde am dedus că foarte mulţi oameni trec prin astfel de experienţe şi vor să înţeleagă ce se întâmplă când ne îndrăgostim. Din fericire, există şi răspunsuri, iar multe dintre ele vin de la specialişti în diverse domenii – psihologie, medicină, antropologie etc.

Nu vreau să vă amăgesc spunând că aflarea răspunsurilor la întrebările voastre vă va ajuta să ieșiți mai uşor din starea în care sunteți. Ceea ce obțineți, însă, este înţelegerea raţională a unui fenomen care este asemănat de specialişti cu dependenţa de substanţe precum cocaina. Iar asta vă va ajuta să aveți multă înţelegere şi compasiune faţă de voi, să nu vă mai condamnați pentru slăbiciunea şi incapacitatea de a pune punct unei experienţe despre care, raţional, știți că nu vă face bine.

Aş vrea să vă împărtăşesc că am facut și eu acest experiment împreună cu un adolescent care venea la terapie și dorea să știe de ce suferă atâta din iubire. Azi vă voi împărtăși din informaţiile peste care am dat în căutarile noastre (redăm doar o parte din acestea, din lipsă de spațiu) şi să vă recomand să mergeţi direct la sursa care, în cazul meu, a avut un mare impact: Dr. Helen Fisher şi cele 2 prezentări pe care le-a susţinut în cadrul conferinţelor TED (Why we love, why we cheat – 2006, The brain in love – 2008). Dr. Helen Fisher este antropolog, cercetător al comportamentului uman, care a studiat şi studiază încă, fenomenul îndrăgostirii şi fundamentele lui biochimice.

Pentru o persoană interesată mai degrabă de literatură decât de ştiinţele naturii, a fost o revelaţie faptul că suntem conditionaţi biologic. Că tot ceea ce simţim şi trăim este rezultatul proceselor bio-chimice din organism. Că denumirea generică de „hormoni” cuprinde un sistem complex care ne guvernează atât corpul fizic, cât şi dimensiunea psihologică şi sufletească a existenţei. Am aflat, astfel, că dragostea este rezultatul unei reacţii biochimice la nivelul creierului şi că nu are nimic de-a face cu inima.

Dincolo de ceea ce ne face să ne îndrăgostim de o anumită persoană (aspecte pe care psihologia caută să le clarifice), atunci când trăim această experienţă se activează, la nivelul creierului, aceeaşi regiune ca atunci când este consumată cocaina – o parte a creierului reptilian asociată cu dorinţa, motivaţia, focusul şi pofta. Aceasta zonă face parte din sistemul de recompense din structura creierului care devine activă atunci cand celulele A10 de la baza lui secretă hormonul numit dopamină.

În mod ironic, atunci când iubirea romantică nu ne este împărtăşită şi nu putem obţine ceea ce ne dorim, acest sistem devine şi mai activ, iar suferinţa mai acută: dorim mai mult ceea ce nu putem avea.

Dr. Helen Fisher şi colegii săi, care au scanat activitatea cerebrală a unui număr de persoane îndrăgostite (atât în relaţii fericite, cât şi persoane care tocmai se despărţiseră de persoana iubită), au identificat încă două zone care devin active: cea asociată cu evaluarea câştigului/pierderii şi asumarea riscului, precum şi cea responsabilă de ataşamentul pe care îl simţim faţă de obiectul iubirii noastre.

Concluzia la care au ajuns cercetătorii este că iubirea romantică este un impuls primar pentru a forma pereche cu cineva anume. Este diferit de impulsul sexual care îi face pe oameni să caute într-o paletă largă de opţiuni. Iubirea romantică este impulsul care ne face să ne concentrăm atentia asupra unui singur individ odată, conservând energia necesară pentru a forma o pereche cu acest singur individ.

Iubirea romantică are caracterul unei dependenţe de substanţe: eşti focusat pe acea persoană, te gândeşti obsesiv la ea, o doreşti, ai nevoie de ea, distorsionezi realitatea şi eşti dispus să-ţi asumi riscuri uriaşe pentru a o obţine. La fel ca o adicţie, este caracterizată prin toleranţă (nevoia tot mai mare de a fi cu acea persoană), sevraj şi recidivă. Atunci când iubirea e împărtăşită şi manifestată, în creier sunt secretate alte substante, oxitocina şi vasopresina, care ne dau starea de bine pe care o simţim atunci când suntem cu persoana iubită.

Toate aceste informaţii sunt fascinante şi oferă o altă perspectivă asupra fenomenului îndrăgostirii. Nu-l schimbă, nu-i reduc magia atunci când se întâmplă şi nici nu ne vindecă de iubiri neîmpărtaşite, însă  ne ajută să înţelegem mai bine, iar înţelegerea aceasta poate fi o alinare.

Vă încurajez să urmăriţi prezentările TED şi, poate, să citiţi cărţile doctorului Helen Fisher (la noi a apărut „De ce el, de ce ea”, la editura Humanitas).

Claudia Vlaicu, psiholog, Little Wonders, Otopeni

creierul-indragostit

Little Wonders

Centrul de învăţare, consiliere şi formare creativă Little Wonders este un centru minunat situat în Otopeni, Ilfov. Este deschis tuturor copiilor şi părinţilor interesaţi să îşi dezvolte anumite aptitudini, să se cunoască mai bine prin acces la informaţii şi activităţi specifice de formare, cercetare, mentorizare şi consiliere individuală şi de grup, promovând educația creativă, sinergetică axată pe elev/student.

Google+

Facebook