0748.197.556   vlaicu.claudia@gmail.com | Otopeni, Str. 1 Mai Nr.58 G, judeţul Ilfov

Despre dansul Pinguinului și dansul Limbo

Astăzi vom continua seria articolelor dedicate educației parentale, propunându-vă o scurtă incursiune în primii ani ai copilului (0-3 ani).

În articolul trecut vă spuneam că eu asemăn mult creșterea copiilor cu diferitele tipuri de dans. Noi, ca părinți, suntem datori să ne schimbăm pașii și ritmul pentru a ne potrivi cu etapa de dezvoltare prin care trece copilul nostru. Sinteza ce urmează este doar o mică parte din provocările pe care creșterea unui copil le presupune. Așadar, să începem cu pași mici…

Dansul pinguinului

Când copilul este foarte mic, pașii tăi ca părinte sunt mulți și mici, asemeni pinguinului. Eu am învățat acest dans în primele luni de maternitate. Mă mișcam uneori rapid, alteori tiptil, cu pași mici prin casă, ca să asigur copilului toate necesare, până apucă să se trezească. Mâncam înghițituri mici de mâncare și luam porții mici de somn atunci când alăptam, căci totul se petrecea atât de repede încât nu știam de care aspect să mă ocup mai întâi. Întrebările de genul: A mâncat suficient? Îl doare burta? E fericit? Am făcut totul bine? invadau mintea mea zilnic. Sute de întrebări, ca sutele de pași mărunți ale pinguinului, mă inundau și mă făceau să mă simt nesigură. La 10 zile de la o naștere cu urmări problematice pentru corpul meu, eram nedormită de 10 nopți, aveam deja halucinații și febra era de 40 de grade. A fost pentru prima oară în viață când mă confruntam cu nesiguranța doctorilor. Și cu incapacitatea de a avea grijă de copilul meu. Și tot prima oară în viață când trebuia să iau o decizie legată de corpul meu și de o nouă persoană căreia îi dădusem viață. Au trecut mai bine de zece ani de atunci, acum știu ce ar fi trebuit să fac mai bine, ce nu ar fi trebuit să fac deloc și tot acum regăsesc plăcerea dansului pinguinului ori de câte ori întâlnesc bebeluși. În ceea ce mă privește, realizez că a fost un dans greu și pentru că nimeni nu m-a ajutat cu nimic în afară de soțul meu. Deși alte mame mi l-au descris ca fiind extatic, mângâietor și liniștitor, dădător de sigurantă, pentru mine a fost un dans obositor, cu pași nesiguri, cu nopți nedormite și multe îngrijorări. A fost unul prea anxiogen, sunt multe mișcări care te obosesc prea repede. Dacă puteți, vă recomand să luați pe cineva apropiat să vă ajute cu primele luni de după naștere. Este copleșitor uneori. Am descoperit câte tipuri de plâns are copilul în primul an de viață, cum să le deosebești, care sunt de foame, care sunt de disconfort, care sunt de alinare etc. Dar țin minte și efectele benefice, terapeutice, ale acestui dans: atașamentul creat în primul an, începând cu atingerile, sunetele, cuvintele, cântecele, gânguritul etc. La fiecare dintre copiii mei, dansul pinguinului a fost diferit, și ca intensitate și ca durată. Dar la fiecare a fost la fel de anxiogen, de plin de griji și frici. La 3 luni, cel de-al doilea copil s-a confruntat cu o problemă gravă de sănătate și acest dans a avut nevoie de multe improvizații din partea mea, de multe mișcări pentru care nu eram pregătită, dar pe care le-am învățat împreună cu partenerul meu de viață. Cel mai important a fost că nu am eșuat, nu am căzut nicidecum, iar micile stângăcii de pinguin m-au pregătit pentru ceea ce avea să vină după primul an de viață, pentru mișcările unui tip de dans care cerea multă flexibilitate: dansul Limbo.

Ca o concluzie pentru primul an de viață, dacă simți aceleași temeri și același ezitări ca ale mele, nu ezita totuși să ceri ajutor. Un pediatru bun este cea mai bună soluție în cazul în care simți că te-ai împotmolit. Nu căuta pe Internet lucruri pe care le poți descoperi doar cu inima. Cele mai multe mame mi-au relatat cât de neliniștitor a fost pentru ele să citească pe forumuri cum să-și crească copilul. Și cele mai fericite sunt cele care au renunțat la timp de dependența de Internet și de grupurile de socializare care le influențau cum să-și crească copilul. Dansul pinguinului înseamnă pași mici, dar siguri. Cu fiecare pas tu te apropii de copil și el de tine din toate punctele de vedere. Ritmul îl dictează el poate mai mult, la început, în funcție de ritualul său zilnic, dar intensitatea tu, ca părinte. Am primit în cabinet mame care nu au vorbit deloc copilului în primul an de viață, dar i-au oferit celelalte necesare. Respectivii copii au avut toți întârziere de limbaj și retard ușor și în plan cognitiv.

Faptul că atunci când copilului îi este foame sau când îl doare ceva plânge, că după 6 săptămâni poate zâmbi ca răspuns la un lucru plăcut, a determinat conturarea concepţiei conform căreia în perioada 0-1 an nu putem vorbi de emoţii, ci de simple reacţii. Această perpecție nu mai este corectă de mult timp. Psihologii au reconsiderat acest aspect, așa că vă rog să aveți în vedere faptul că exprimarea emoţiilor se poate face de foarte timpuriu: bucuria, surprinderea, supărarea, teama, neplăcerea, interesul pentru ceva anume sunt de fapt forme de manifestare emotivă ale bebeluşului. Teama este una din primele emoţii cunoscute la copil. Chiar după naştere un zgomot foarte puternic sau persoane care se apropie de el îl sperie, determinându-l să plângă. După 6 săptămâni apare zâmbetul ca răspuns dat altei persoane (zâmbetul social), iar după 3-4 luni râde în imitaţie sau dacă ceva îl bucură. La 6 luni se conturează teama de străini care va dispărea în jurul vârstei de 1 an. Tot în această perioadă se formează ataşamentul faţă de persoana care-l îngrijeşte mama sau un substitut al acesteia. În jurul vârstei de 8 – 9 luni se formează chiar o anxietate de separare – teama de a pierde persoana faţă de care şi-a format ataşamentul. Relaţiile conflictuale dintre părinţi, modul cum influenţele socio-culturale îşi pun amprenta asupra lor determină un anumit tip de relaţie cu copilul. Lipsa armoniei familiale, problemele de sărăcie, slaba informare în legătură cu nevoile copilului pot acţiona negativ asupra lui.

Așadar, dacă simți că au lipsit ceva elemente din dezvoltarea armonioasă a copilului tău în primul an de viață, scrie-le pe o foaie de hârtie. Vei putea să reface unii pași cu copilul tău într-o terapie de familie. Mai ales dacă nu ai fost deloc prezent, ca părinte, în primul an de viață al copilului. Dacă ai fost prezent, dar au lipsit unele elemente ( de exemplu, ai divorțat sau unul dintre părinți a decedat sau au existat relații conflictuale sau mama fost bolnava etc), atunci începe cu cele care ți se par cele mai importante pentru copilul tău. Dacă însă lucrurile au decurs lin și nu au existat probleme în primul an de viață, poți trece mai departe să îți analizezi următoarea perioadă, caracterizată printr-un alt ritm și al tip de dans.

 

 Dansul Limbo

Acest dans este specific după părerea mea primilor trei ani din viața copilului nostru. Trebuie să înveți să faci anumite mișcări care răspund nevoilor lui emoționale. Psihologii spun că scenariul de viață din primii patru ani ai copilului este definitoriu pentru tot restul vieții. Deja nu mai răspundem doar nevoilor de moment, necesităților de bază (mâncare, schimbat scutece, plimbări în parc etc). Identitatea copilului nostru este din ce în ce mai prezentă. Ritmul tău va trebui să fie dictat de ritmul de creștere al copilului. Ai nevoie de mișcări nu atât precise (cum erau orele de masa în primul an de viață), cât potrivite nevoilor copilului. Acum atașamentul format în primul an de viață devine și mai important. Dacă ai ratat primii ani cu copilul tău, ai pierdut cel mai important dans. Ai tăiat sfoara (cordonul ombilical) dansului prea devreme și nu este bine. Tot psihologii spun că fuziunea mama-copil se crează și definitivează în primii doi ani. Așadar, cel care dictează cât de mult să te apleci, când să treci pe dedesubt este chiar cordonul ombilical. El nu mai este acolo fizic, doar psihologic și tăierea lui, tot psihologică, nu trebuie să se realizeze decât atunci când copilul este pregătit. Din păcate, datorită mersului accelerat al societății actuale, mulți părinți se întorc la muncă înainte ca copilul lor să fie pregătit pentru această separare. Societatea influențează mult relația noastră cu familia noastră și forțează mamele să se întoarcă prea repede la muncă, ceea ce creează o anxietate de separare puternică la copil. Secretul acestui dans este, după cum probabil v-ați dat seama, flexibilitatea. Aceasta este o condiție obligatorie pentru ca acest dans să fie unul armonios, care să creeze și să sudeze o relație armonioasă cu copilul.

Aspectele asupra cărora aveți nevoie cel mai mult de flexibilitate sunt: negativismul primar și atașamentul. O să mă opresc doar asupra acestor aspect  ale acestei perioade întrucât ele sunt cele mai importante și problematice pentru cei mai mulți copii. Pentru celelalte aspecte legate de dezvoltarea armonioasă a copilului și despre caractristicile dezvoltării la această vârstă, că invit să consultați cursuri de psihologia dezvoltării. Se pot descărca de pe Internet, le puteți lectura ușor de pe un Reader și nu aveți nevoie de mine. Eu aici o să mă opresc asupra acelor aspecte ale dezvoltării în perioada 1-3 ani care nu trebuie ignorate de părinte. În capitolele următoare vă voi da și soluții punctuale legate de comportamentele problematice care pot apărea la această vârstă. Acum însă doar atragem atenția asupra mișcărilor dansului Limbo, dans menit să tatoneze mișcările copilului pe de o parte și mișcările dumneavoastră de parenting pe de altă parte. O unduire armonioasă din partea ta va dovedi că ai abilitățile necesare unui parenting pozitiv. O rigiditate în mișcări, îți vat rage un semnal de alarmă și te va trimite să ceri consiliere parentală sau să citești capitolelel din această carte care îți sunt de ajutor.

În această perioadă, copilului începe să-i placă gluma, păcăleala, comicul şi poate surâde la complimente. Dansul lui cuprinde mișcări de tatonare, stângăcii, atât în mișcare cât și în limbaj. Atitudinea lui faţă de membrii familiei se modifică apărând anumite atitudini ostile faţă de adult concretizate în negativismul primar. Copilul se opune prin plânsete, ţipete făcând adevărate spectacole. Aceste tendinţe dispar către sfârşitul perioadei deoarece copilul se maturizează, dobândeşte mai multă siguranţă, independenţă, dar şi datorită folosirii unor metode educaţionale adecvate.

Ataşamentul afectiv faţă de persoana care îl îngrijeşte capătă acum valenţe noi. Dacă nu sunteți voi părinții, ci este bunica, atunci pregătiți-vă pentru gândul că da, copilulu vostru, este posibil să o iubească mai mult pe această bunică și ea să rămână persoana de atașament. Anxietatea de separare devine evidentă, copilul reacţionând amplu la separarea de persoana faţă de care manifestă acest ataşament. În această perioadă ataşamentul se exprimă mai ales faţă de mama (sau persoana care este cel mai mult timp alături), iar la 21-24 de luni poate îmbrăca forme dramatice când copilul, obişnuit cu prezenţa acesteia, îi descoperă absenţa. Acest lucru devine o problemă mai ales dacă persoana ce o înlocuieşte pe mamă nu are un comportament adecvat problemelor copilului la această vârstă. Legat de acest aspect, abandonul, generează reacţii care pot influenţa negativ dezvoltarea ulterioară a copilului. Cu toate că stările emoţionale sunt intense multe dintre ele sunt fragile şi instabile.

Dansul acesta se cheamă Limbo tocmai pentru că este adesea copilul trece de la o stare la alta, poate avea manifestări violente, zgomotoase, având puţine resurse pentru a-şi controla aceste stări. Sub influenţa ta, a adultului (cel care ține sfoara și coordonează dansul), aceste comportamente dispar iar dezvoltarea emoţională devine mai stabilă şi mai controlată. Dansul acesta poate cuprinde: experienţele lui relaţionale, modele care i se oferă, jocurile initiate de tine și copil etc. Cert este că eficiența acestui dans se constituie prin apariţia şi dezvoltarea unor elemente bazale ale personalității copilului în relaţie cu cei din jur şi cu achiziţiile importante de viaţă.

 

Little Wonders

Centrul de învăţare, consiliere şi formare creativă Little Wonders este un centru minunat situat în Otopeni, Ilfov. Este deschis tuturor copiilor şi părinţilor interesaţi să îşi dezvolte anumite aptitudini, să se cunoască mai bine prin acces la informaţii şi activităţi specifice de formare, cercetare, mentorizare şi consiliere individuală şi de grup, promovând educația creativă, sinergetică axată pe elev/student.

Google+

Facebook