0748.197.556   vlaicu.claudia@gmail.com | Otopeni, Str. 1 Mai Nr.58 G, judeţul Ilfov

Importanța consilierii educatorilor în privința dezvoltării inteligenței emoționale a copiilor lor (II)

În acest număr vă vom propune câteva strategii de dezvoltare a competențelor și abilităților de exprimare și dezvoltare emoțională.

Dezvoltarea competenţelor emoţionale începe încă din preșcolaritate și se bazează, în primă instanţă, pe o comunicare eficientă între adulţi şi copii. În lucrarea Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari (2010),  Ştefan, C. şi Kallay, E. prezintă câteva strategii de comunicare eficientă între adulţi şi copii,după cum urmează:

  1. ascultarea activă, constând în acordarea atenţiei prin încetarea oricărei alte activităţi desfăşurate în timpul discuţiei cu copilul; încurajarea de a povesti cât mai mult, prin utilizarea întrebărilor deschise (Spune-mi ce s-a întâmplat!); încurajarea etichetării corecte şi cât mai nuanţate a emoţiilor; identificarea de soluţii la problemele copilului împreună cu acesta;
  2. manifestarea dezaprobării faţă de comportamentul copilului, prin formularea mesajelor în termeni de eu în loc de tu (M-am săturat de faptul că nu strângi niciodată jucăriile. Chiar nu eşti în stare să înţelegi ce înseamnă acum?/Sunt supărată că nu strângi niciodată jucăriile. Vreau să văd că strângi jucăriile imediat ce îţi cer acest lucru.); formularea clară a problemelor în termeni de comportament; exprimarea adecvată a emoţiilor;
  3. discuţiile despre emoţii, prin manifestarea unor atitudini fireşti faţă de exprimarea emoţiilor; prin eliminarea comentariilor de tipul: Eşti băiat, ai următoarea atitudine…,

Eşti fată, ai următoarea atitudine…; prin verbalizarea stărilor trăite, experimentate;

  1. cum se spune Nu – prin orientarea discursului pe ceea ce poate face adultul ca răspuns la solicitarea copilului şi nu pe ceea ce nu poate să facă (Vino să te joci cu mine. Nu pot. versus Acum trebuie să rezolv problema X, iar după aceea vin să mă joc cu tine.); prin acceptarea punctului de vedere al copilului, prin discutarea problemei şi identificarea de soluţii;
  2. încheierea discuţiei dacă aceasta nu are şanse să ajungă la niciun rezultat, prin amânarea acesteia şi nu prin încheierea subiectului definitiv. Se recomandă să se revină asupra subiectului în cel mult 24 de ore, amânările mai mari conducând spre redeschiderea subiectului în cadrul unor stări tensionate.

În vederea dezvoltării competenţelor emoţionale la preşcolari, este necesar ca aceste strategii de comunicare eficientă între adulţi şi copii să fie cunoscute şi folosite atât de educatori, cât şi de părinţi. Activităţile de consiliere a părinţilor pot viza şi prezentarea unor astfel de strategii de către educatori.

De asemenea, este important să se realizeze şi să se valorifice parteneriatele între educatori şi părinţi, constând în solicitarea de informaţii despre activităţile copilului; utilizarea mesajelor în termeni de eu în locul celor de tip tu (Copilul dumneavoastră are un comportament inadecvat pentru că nu vă ocupaţi de el / Îmi fac probleme în legătură cu comportamentul copilului dumneavoastră şi vă propun să căutăm împreună soluţii); obţinerea părerii părintelui în legătură cu o problemă; focalizarea pe ceea ce se poate face, în loc de ceea ce nu se poate face (Eu mă ocup de 20 de copii, nu numai de copilul dumneavoastră / Va fi destul de greu, având în vedere că lucrez cu o grupă de copii, dar…); orientarea către identificarea de soluţii (realizarea de planuri comune de intervenţie, susţinute atât de educator, cât şi de părinţi); monitorizarea, împreună cu părintele, a progreselor copilului.

Copiii achiziţionează iniţial autoreglarea prin intermediul sprijinului acordat de adulţi.

Odată cu maturizarea sistemului nervos, se trece la reglarea emoţională controlată de copil. Această reglare emoţională constituie fundamentul dezvoltării relaţiilor sociale pozitive.

În continuare prezentăm câteva strategii care pot conduce la dezvoltarea unor astfel de

relaţii sociale:

  1. oferirea stabilităţii şi consecvenţei în reacţii: un mediu stabil şi consecvent furnizează copilului resurse emoţionale pentru a face faţă evenimentelor puţin previzibile;
  2. exprimarea propriilor emoţii şi încurajarea exprimării emoţiilor copilului: adulţii vor vorbi copiilor despre emoţii şi despre modul în care se poate face faţă acestora, se vor încuraja copiii să vorbească despre emoţiile lor, li se va releva copiilor faptul că există reacţii adecvate pentru toate emoţiile, că este normal să avem emoţii;
  3. conferirea de modele în reacţiile la emoţii: reacţiile controlate/necontrolate de manifestare a emoţiilor adulţilor devin modele de comportament pentru copii; reacţiile necontrolate ale copiilor se vor aborda cu calm;
  4. identificarea stadiilor reacţiilor emoţionale extrem de intense: (1) proastă dispoziţie, (2) furie, (3) retragere, (4) liniştire. Se recomandă intervenţia în prima sau în ultima fază a reacţiilor emoţionale, prin încurajarea copilului să vorbească despre emoţie. Aceasta poate orienta furia către o modalitate acceptabilă de manifestare.
  5. exersarea, împreună cu copilul, a tehnicii broscuţei ţestoase: copilul este rugat să-şi imagineze că se retrage în carapace, asemenea unei broaşte ţestoase, şi să respire adânc de trei ori; în timp ce respiră adânc, copilul îşi imaginează că aerul inspirat ajunge până la vârful degetelor de la mâini şi picioare; intervine monologul de tipul: Sunt liniştit…; copilul rămâne în carapace atât timp cât are nevoie să se liniştească. Această tehnică poate fi utilizată de adulţi demonstrativ.
  6. monologul pozitiv: gândurile negative care menţin şi intensifică starea de furie (X e rău, nu vrea să se joace cu mine), pot fi înlocuite cu monologul pozitiv (Mă pot juca şi cu altcineva, am şi alţi prieteni, pot face X activitate interesantă).
  7. identificarea situaţiilor în care copilul trăieşte emoţii puternice şi utilizarea lor în rezolvarea problemelor: se reactualizează evenimentul, se identifică emoţia pe care a generat-o şi modul în care copilul s-ar fi putut comporta pentru a rezolva problema.
  8. lăudarea eforturilor copilului de a-şi regla emoţiile: întărirea prin laudă a eforturilor copilului de a-şi gestiona emoţiile oferă motivaţiile necesare consecvenţei şi producerii comportamentelor adecvate. (Ştefan, C., Kallay, E., 2010).

Unul dintre centrele de parenting din București (centruldeparenting.ro) propune într-un articol publicat pe site următoarele 20 tehnici simple prin care tu îți poti ajuta copilul să fie puternic:

  1. Nu-i mai spune „Sunt ocupat! Am treabă! Nu pot acum!”. Pentru un copil, dragostea nu se traduce prin cadouri, ci prin timp și atentie.
  2. Închide telefonul mobil, tableta, laptopul, televizorul și ofera-i copilului tău timp de calitate, șansa unei comunicari adevarate!
  3. Atunci când îi vorbesti, privește-l în ochi!
  4. Ascultă-l cu adevarat! Nu-l întrerupe, fii interesat de ceea ce spune.
  5. Nu renunța la ora de povesti, înainte de somn!
  6. Fii calm! Sau propune-ți să fii mult mai calm decat esti acum!
  7. Petrece timp doar tu cu el, mai ales dacă în casă mai sunt și alti frați! Momentul de 1 la 1 este foarte important. Pentru că atunci când vine vorba despre subiecte delicate este foarte puțin probabil să vorbească în prezenta altor persoane.
  8. Oferă-i multe imbratișări și mângâieri!
  9. Zâmbește-i de fiecare dată când te cheamă, când te intreaba ceva!
  10. Fă-ți timp să nu faci nimic! Stați cu toții relaxați, fără a fi presați de un program!
  11. Când lucrurile sunt complicate, nu le complica și tu mai mult! Daca ai un copil care plânge nervos, păstreaza-ți calmul! Daca te enervezi, nu vei rezolva nimic. La fel si in situatiile în care ești pus în fața unui comportament mai dificil al copilului. Tu ești adultul si trebuie să dai dovada de maturitate, maiestrie și finețe în astfel de situații.
  12. Oferă libertate! Dacă mergeti la restaurant, lasă-l să-și comande singur. Încurajează-i independența și fii mai mult un ghid si un observator atent, nu un conducator.
  13. Scrie de mâna mici biletele vesele, ori cu mesaje de afecțiune sau încurajare!
  14. Jucați-vă pe covor, stați pe iarbă! Prima și cea mai importanta punte de legatură cu copilul este prin joc.
  15. Păstrează toate cadourile pe care le primesti: de la castane, felicitări stângace, flori de câmp. Păstrează ceea ce îți daruieste și ține cadoul la vedere. Va simți că îl apreciezi mult.
  16. Spune-i „Te iubesc!”. Nu-ți fie teamă de aceste cuvinte și, în niciun caz, jenă să îți arăți sentimentele. Până la urmă, este copilul tău și el merită cel mai mult aceste cuvinte.
  17. Arată-i că-l iubești!
  18. Arată-i că-l respecți!
  19. Fii mereu acolo pentru el, la orice oră!
  20. Nu țipa la el, nu-l pedepsi, nu-l brusca, nu-l jigni atunci când iți spune că a facut ceva.

Așa cum v-am obișnuit, pentru cei cu adevărat interesați să aibă un copil puternic și sănătos emotional, va propunem o temă a cărei rezolvare ne-o puteți scrie pe e-mail: Identificați „10 porunci” de la care un educator nu trebuie să se abată pentru a promova dezvoltarea emoțională și socială a copiilor săi.

Little Wonders

Centrul de învăţare, consiliere şi formare creativă Little Wonders este un centru minunat situat în Otopeni, Ilfov. Este deschis tuturor copiilor şi părinţilor interesaţi să îşi dezvolte anumite aptitudini, să se cunoască mai bine prin acces la informaţii şi activităţi specifice de formare, cercetare, mentorizare şi consiliere individuală şi de grup, promovând educația creativă, sinergetică axată pe elev/student.

Google+

Facebook