0748.197.556   vlaicu.claudia@gmail.com | Otopeni, Str. 1 Mai Nr.58 G, judeţul Ilfov

TU AI O RELAȚIE POZITIVĂ CU COPILUL TĂU? (II)

parenting-pozitivÎn articolul de astăzi, vă voi învăța care sunt cele mai utilparenting-pozitiv-1izate și eficiente tehnici de modificare comportamentală. Le puteți aplica în familie, dar și la școală. Trebuie să precizăm că acestea sunt metode care se aplică în mod special în etapele preșcolarității și școlarității. Pentru părinții copiilor mai mari, puberi sau adolescenți, în funcție de solicitările d-voastră, voi scrie niște articole special dedicate acestor două etape de viață. Deocamdată, vă voi oferi cîteva sugestii pe care părinții sau educatorii/învățătorii copiilor mai mici le pot aplica în disciplinarea pozitivă a copiilor.

În primul rând, părinții care vor să schimbe ceva în comportamentul copiilor lor trebuie să afle ce cauzează comportamentul nedorit, ce îl determină pe copil să se comporte într-un anumit fel.

Comportamentele problematice apar la copii din 4 motive:

  1. copilul fie dorește să scape sau să evite o situație nedorită (pentru a nu merge la culcare, a nu se spăla, face tot felul de lucruri, țipă, etc);
  2. să obțina atenție – atenție reprezină orice interacțiune cu copilul, chiar și negativă (își loveste surioara deoarece mama îl ia in brațe de fiecare dată când face acest lucru, sau se opreste din lucrul ei și îl ceartă);
  3. să obțină permisiunea sau accesul la un obiect sau activitate (face gălăgie când mama vorbește la telefon pentru a primi o jucarie sau pentru a putea ieși afară la joacă);
  4. să obțină stimulare senzorială – atingeri fizice (își loveste sora pentru plăcerea de a-i fi scuturate mâinile sau de a fi luat în brațe);

În al doilea rând, este necesar ca părinţii să ţină cont şi de nevoile copilului lor atunci când vor impune reguli şi norme; de asemenea, pe cât posibil, acestea nu vor fi impuse în absenţa copilului, ci împreună cu acesta, deoarece în acest fel le va înţelege mai bine, va fi mai responsabil şi se va angaja în respectarea lor; părinţii îl vor ajuta pe copil să-şi dezvolte o imagine de sine pozitivă. Pot realiza acest lucru prin încurajări şi aprobări verbale şi/sau nonverbale, complimente, prin asigurarea copilului că arată bine şi că este capabil de performanţe şi realizări deosebite, că este isteţ şi descurcăreţ. Chiar dacă părinţii nu sunt de acord cu prietenii copilului sau cu participarea lui la activităţile de grup, vor încerca să accepte acest lucru sau, acolo unde este cazul, vor discuta cu acesta despre eventualele riscuri şi pericole, dar pe un ton calm şi liniştit, cu o voce caldă şi înţelegătoare;  una dintre cele mai importante condiţii ale unei bune relaţii părinte-copil, ca de fapt în oricare altă relaţie, este aceea că părintele trebuie să arate afecţiune faţă de copilul său.

Acum voi prezenta pe scurt câteva tehnici de disciplinare pozitivă:

  1. ÎNTĂRIREA POZITIVĂ

            Întărirea pozitivă (recompensa) este un eveniment plăcut care, dacă este prezentat imediat dupa aparitia unui comportament, cauzează o creștere a frecvenței comportamentului respectiv. Cu alte cuvinte, dacă într-o anumită situație cineva se comportă adecvat și e imediat recompensat, atunci crește probabilitatea ca acel comportament să se repete (Martin G., Pear J., 1996).

Exemple:

Situația 1: Mama și fiica fac piața într-o zi de vară fierbinte. Fata, obosită, își însoțește mama în liniște și fără să se plângă (în mod surprinzator).

Atitudinea părintelui: Mama remarcă curajul copilului și îi propune să facă o pauză de înghețată (recompensează comportamentul acesteia).

Consecința pe termen lung: în viitor, va crește probabilitatea ca acel copil să-și însoțească mama la cumpărături în liniste și fără să se plângă.

Situația2: Andreea își face temele pentru acasă.

Atitudinea parintelui: Mama remarcă situația și o laudă, îi zâmbește sau o mângâie încurajator pe cap.

Consecința pe termen lung: Cresc șansele ca Andreea să își facă temele în viitor cu mai mult interes.

  Câte tipuri de recompense pot fi folosite? Care sunt mai eficiente? Există recompense universal valabile? Exista stimuli care reprezintă întăriri pozitive pentru aproape orice persoană (alimentele preferate), la fel cum există stimuli care sunt semnificativi doar pentru unele (unii copii preferă anumite programe T. V., alții să se joace cu prietenii sau cu o jucarie care le place mai mult etc). Fiecare părinte/educator va decide tipurile de recompense în funcție de particularitățile individuale sau ale clasei de elevi.

 

  1. STINGEREA

            Stingerea presupune eliminarea unui comportament nedorit prin ignorarea lui. Atunci când copilul nostru se manifestă într-o manieră pe care noi o consideram nepotrivită situației respective, e bine ca, în unele situatii, să ignorăm aceste manifestari dacă dorim ca ele să dispară.

Exemple:

Situatie: Un baiat de 6 ani stă în în sufragerie. La un moment dat, telefonul sună, tatăl vorbește la telefon, iar copilul începe să scoată sunete ciudate și țipă, asteptând să fie băgat în seamă.

Răspunsul părinților: ÎI ignoră și continuă conversația la telefon.

Consecința pe termen lung: în viitor, probabilitatea ca baiatul să atragă atenția asupra sa în acest mod va fi mai mică.

Când se aplică? Deși nu există o „rețetă universală” în ceea ce priveste situația în care trebuie administrată stingerea, de obicei această tehnică se folosește atunci când dorim să eliminam un comportament nedorit format prin întariri pozitive (de exemplu, atunci când copilul nu vorbește corect sau politicos, atunci când are prea multe pretenții, atunci când manifesta o îngrijorare exagerată etc.). E bine de știut că atunci când se aplică această tehnică, rezultatele nu se obțin imediat. Mai mult chiar, frecvența și intensitatea comportamentului nedorit pot să crească înainte de a descrește. Manifestările pot fi însotite deseori de violență. De exemplu, atunci când părinții ignoră sunetele baiețelului de 6 ani din primul caz, există o mare probabilitate ca acestea să fie din ce în ce mai frecvente și să se transforme în adevarate răcnete. Uneori pot fi însoțite de lovituri cu picioarele sau de alte manifestări violente.Vazând că nu este băgat nici atunci în seamă, copilul va înceta în final să atragă atenția asupra lui în acest mod.

  1. Corelarea cu întărirea pozitivă. Stingerea, ca metodă de modificare a comportamentului, este aproape ineficientă dacă nu folosim în mod adecvat și metoda întăririi pozitive. Nu este de ajuns doar să ignori comportamentul neplăcut al copilului, ci trebuie urmărită cu atenție si întărita, imediat ce apare, o manifestare pozitivă. De exemplu,o fetiță care cere gălăgios prajitura/jucăria a fost ignorată atâta timp cât s-a comportat neadecvat însă imediat ce a tăcut, comportamentul i-a fost recompensat (i s-a adus prajitura/jucăria).

Din păcate, mulți dintre părinti, profesori sau alți adulti implicati în educarea copiilor pun mare accent pe greșelile copilului. Chiar dacă sunt bine intentionati, ei încearcă să corecteze greșelile dându-le o foarte mare importanță (adică, exact atitudinea opusă stingerii). Ei spun „nu e bine să…” sau „nu face asta… ” uitând să ofere alternative de rezolvare a problemei sau să recompenseze un comportament pozitiv al copilului.

  1. Atitudinea fermă și consecventă a parintelui. Deși este deosebit de dificil pentru un parinte care își iubeste copilul să reziste solicitărilor acestuia sau să rămână indiferent la micile „trucuri” folosite pentru a-1 convinge, este necesară o atitudine fermă și consecventă după ce decizia afost luată, în cazul în care cedează rugăminților copilului după ce a început să foloseasca metoda stingerii, înseamnă că a recompensat comportamentul nedorit al copilului. Prin urmare, o noua încercare de aplicare a stingerii va fi mai dificil de realizat.

De exemplu, daca mama fetiței care i s-a adresat pe un ton plângacios ceda rugăminților acesteia, atunci, în viitor, probabilitatea ca fetița să se comporte similar când va avea nevoie de ceva ar fi fost mai mare.

  1. Complicitatea celor din jur. E bine de știut că mediul sau persoanele din jur pot juca un rol defavorabil atunci când se încearcă eliminarea unui comportament prin stingere. Să presupunem că mama ignoră atitudinea fetiței ei „plângacioase” în timp ce face cumpărăturile iar fata încetează treptat să-i mai ceară să-i cumpere role. Ajunși acasa, fata începe dinnou să solicite ceva pe un ton plângacios; mama o ignora, însă intervine tatal fetei care îi reprosează mamei că este crudă, că nu ține la fata ei s.a. m.d. În aceasta situatie, fetita va întelege că dacă pe viitor, se va adresa pe același ton suparator, crește probabilitatea ca dorințele ce însoțesc tonul plângăcios să fie îndeplinite.

 

III. ÎNTĂRIREA NEGATIVĂ

Ca tehnică de modificare a comportamentului, întărirea negativă reprezintă un eveniment care, dacă este prezentat imediat după un comportament nedorit, provoacă o descrestere în frecvență și intensitate a comportamentului respectiv. De exemplu, într-un grup de copii care se joacă, un baiat își lovește colegul. Dacă băiatul este eliminat imediat din joc pentru o anumită perioadă de timp, atunci probabilitatea ca el să se mai comporte la fel într-o situație similară va fi mai mică.

Tipuri de întăriri negative:

  1. Dezaprobarea – atunci când copilul a făcut ceva nepotrivit, e bine ca părintele
    să se manifeste în concordanță cu ceea ce simte (atitudine de dezaprobare,
    respingerea acțiunii (nu a copilului), din care copilul poate întelege mesajul ” nu îmi place /nu sunt de acord cu ceea ce ai făcut”), 
    încruntarea sprâncenelor, întoarcerea cu spatele, absența zâm­betului, privirea rece, toate acestea sunt semnale pentru copil că parintele nu este de acord cu ceea ce a făcut. Desigur că, dacă parintele are tot timpul o atitudine distantă,
    rece față de copil, această metodă își pierde din valoare. Pe de alta parte, dacă
    părintele îi spune zâmbind copilului că nu a procedat bine și că nu este de acord cu
    ce a făcut, șansele ca acel copil să înțeleagă corect mesajul transmis sunt foarte mici.
  2. Mustrarea – dacă copilul nu înțelege din semnele dezaprobatoare ale adultului
    că ceea ce a facut nu este bine, atunci adultul poate folosi cuvintele pentru a-si
    exprima nemulțumirea .
  3. Privarea de un obiect drag / o activitate plăcută – când copilul se comportă
    neadecvat la masă, parintele poate decide că acesta nu mai primește desert. 
    Alte
    metode de privare pot constitui neacordarea permisiunii de a privi la televizor o
    perioada de timp, de a se juca cu prietenii sau cu jucăriile preferate etc.
  4. „Time-out” („scoaterea afară” pentru un timp) – această expresie, folosită
    frecvent și în jocurile sportive, se referă la izolarea copilului într-un loc plictisitor,
    departe de orice stimul care i-ar putea face placere. O astfel de tehnică se aplică doar ca ultimă soluție, când învățătorul sau părintele a epuizat alte tipuri de pedepse. Pentru folosirea eficientă a acestei tehnici trebuie respectate anumite conditii:

–  timpul „de pedeapsă” trebuie să fie dinainte foarte clar stabilit. în general, acesta
este de aproximativ 5 minute, dar poate fie extins, în funcție de vârsta copilului;

–  eficiența folosirii acestei tehnici este mai mare dacă se aplică imediat ce apare
comportamentul nedorit;

– locul în care este trimis copilul nu trebuie să-i ofere satisfacții, să fie un loc neutru ( să nu-i ofere posibilitatea copilului de a se juca sau a-și ocupa timpul cu ceva plăcut);

–   scopul acestei tehnici este de a-1 plictisi, nu de a-1 înfricoșa pe copil, de aceea
este contraindicat a folosi locurile întunecoase (debara, cămara, beci) ca loc de
pedeapsă.

  1. „Repararea greșelilor” – prin aceasta metodă copilul va trebui să îsi
    răscumpere greșeala prin activițăti sau atitudini reparatoare (să-și ceară iertare, să-și
    recunoască greselile, să se angajeze că nu va mai face asemenea fapte etc).
  2. Pedeapsa fizică – această formă de pedeapsă în general presupune dispariția
    comunicării. Ea reprezintă forma extremă de soluționare a problemei și este expresia
    neputinței de care dă dovada adultul în educația pe care o practică.

Oare, prin aplicarea pedepsei fizice, adultul nu cumva îi sugerează copilului că „Cel mai tare are întotdeauna dreptate”? Amintiți-vă că există o diferență între pedeapsă și consecință. Întrucât mulți părinți care vin la centru nu sunt lămuriți care este diferența între pedeapsă și consecință, vom explica aici pe scurt.

Pedeapsa este un comportament care umileşte, aplicată de către cel puternic celui slab. Atunci când cineva pedepsește, vrea să îi arate celui pedepsit că îl consideră vinovat; sentimentul de vină influențează imaginea de sine a copilului, părerea despre propria persoană; poate răspunde propriei emoții și nu nevoii reale a copilului sau comportamentului acestuia. De multe ori părintele este atât de furios când aplică pedeapsa, încât aceasta este o descărcare a stării sale emoţionale. Copilul a spart cana, părintele țipă la el, îi dă o palmă la fund pentru că… este speriat. De fapt părintele răspunde propriei sale emoții. În astfel de momente, întreabă-te: ”Ce învață copilul meu în această situație?”

… să țipe atunci când ceva nu îi place;

… să caute un vinovat;

… să gestioneze greșit emoția trăită, neavând abilități de a o recunoaște corect și a o exprima adecvat. Ţipetele, pălmuirea, împingerile şi lovirile sunt pedepse care-l rănesc pe copilul tău! Pedepsindu-l pe copilul tău nu vei conduce decât la sentimente de furie şi neajutorare din partea lui.

Consecința este rezultatul unui anume comportament. Îl ajută pe copilul tău să înveţe să-şi asume responsabilitatea pentru propriul comportament şi să înveţe autocontrolul; câteodată aceasta se întâmplă în mod natural; ”Dacă alegi să nu mănânci desertul acum, e posibil ca mai târziu să nu îl mai găsești!.” Uneori este necesar ca tu, în calitate de părinte, să evidențiezi o consecință, ajutându-l astfel pe copilul tău să înţeleagă că purtarea lui cauzează o problemă; ”Dacă vei mai merge neglijent cu bicicleta pe stradă, este posibil să dai peste alți copii, să îi rănești și pe ei și pe tine. Pentru că vei avea piciorul rănit, nu vei mai putea să mai practici mersul pe biblicletă o zi sau două.” Te poate ajuta să-l înveţi pe copilul tău comportamentul pe care-l doreşti; poate fi, de asemenea, o şansă pentru tine să-ţi laşi copilul să ştie că îl iubeşti chiar şi atunci când nu-i aprobi comportamentul.

În concluzie, vă recomand să învățați să aplicați mai mult pedepse în termeni de consecințe decât astfel de pedepse care sunt o formă de abuz asupra copilului!

Și acum…tema pentru acasă pentru părinții care doresc să aplice ce au învățat astăzi. Pentru ceilalți, care doresc să aprofundeze tehnicile de disciplinare pozitivă, centrul Little Wonders îi asteaptă la workshopurile de parenting pozitiv.

N.B: Pe această scală, 1 reprezintă cel mai mic grad de intensitate a atitudinii (promptitudine, claritate etc), iar 10 cel mai mare.

 

  1. Cât de  prompţi aţi fost în aplicarea ultimei pedepse asupra copilului?

1          2           3          4         5           6         7          8          9          10

  1. Cât de clari aţi fost vis-à-vis de semnificația pedepsei și a persoanei care pedepseşte?

1          2           3          4         5           6         7          8          9          10

  1. Aţi precizat motivul pentru care pedepsiţi copilul?

Da                                           Nu

  1. Cât de consecvenţi aţi fost în aplicarea pedepsei?

1          2           3          4         5           6         7          8          9          10

e.Aţi folosit acelaşi tipuri de pedepse sau aţi apelat la răspunsuri alternative?

Da                                                                               Nu

  1. În ce măsură aţi minimizat cauza care duce la comportamentul nedorit?
  2. În mică măsură b. Nu ştiu c. Destul de mult         d. În mare măsură

 

Claudia Vlaicu,

Psiholog, Centrul de învățare  LITTLE WONDERS, Otopeni

vlaicu.claudia@gmail.com/0748197556

Little Wonders

Centrul de învăţare, consiliere şi formare creativă Little Wonders este un centru minunat situat în Otopeni, Ilfov. Este deschis tuturor copiilor şi părinţilor interesaţi să îşi dezvolte anumite aptitudini, să se cunoască mai bine prin acces la informaţii şi activităţi specifice de formare, cercetare, mentorizare şi consiliere individuală şi de grup, promovând educația creativă, sinergetică axată pe elev/student.

Google+

Facebook