0748.197.556   vlaicu.claudia@gmail.com | Otopeni, Str. 1 Mai Nr.58 G, judeţul Ilfov

TU AI O RELAȚIE POZITIVĂ CU COPILUL TĂU ? (III)

TU AI O RELAȚIE POZITIVĂ CU COPILUL TĂU ? (III)

 

În acest articol din seria celor despre disciplinare pozitivă, vă voi descrie legile comportamentelor, cauzele comportamentelor, precum și ce puteți face d-voastră, în calitate de părinți, educatori sau învățători, pentru a comunica mai bine cu copilul.

În primul rând, așa cum am menționat în articolul precedent, este necesar ca părinţii să ţină cont şi de nevoile copilului lor atunci când vor impune reguli şi norme; de asemenea, pe cât posibil, acestea nu vor fi impuse în absenţa copilului, ci împreună cu acesta, deoarece în acest fel le va înţelege mai bine, va fi mai responsabil şi se va angaja în respectarea lor; de asemenea, părinţii îl vor ajuta pe copil să-şi dezvolte o imagine de sine pozitivă. Pot realiza acest lucru prin încurajări şi aprobări verbale şi/sau nonverbale, complimente, prin asigurarea copilului că arată bine şi că este capabil de performanţe şi realizări deosebite, că este isteţ şi descurcăreţ. Chiar dacă părinţii nu sunt de acord cu prietenii copilului sau cu participarea lui la activităţile de grup, vor încerca să accepte acest lucru sau, acolo unde este cazul, vor discuta cu acesta despre eventualele riscuri şi pericole, dar pe un ton calm şi liniştit, cu o voce caldă şi înţelegătoare; una, poate, dintre cele mai importante condiţii ale unei bune relaţii părinte-copil, ca de fapt în oricare altă relaţie, este aceea că părintele trebuie să arate afecţiune faţă de copilul său.

În al doilea rând, este bine ca părintele să facă diferența între PEDEAPSĂ ȘI CONSECINȚĂ. PEDEAPSA este un comportament care umileşte, aplicată de către cel puternic celui slab. Atunci când cineva pedepsește… vrea să îi arate celui pedepsit că îl consideră vinovat; sentimentul de vină influențează imaginea de sine a copilului, părerea despre propria persoană; poate răspunde propriei emoții și nu nevoii reale a copilului sau comportamentului acestuia. De multe ori părintele este atât de furios când aplică pedeapsa, încât aceasta este o descărcare a stării sale emoţionale. Copilul a spart cana, părintele țipă la el, îi dă o palmă la fund pentru că… este speriat. De fapt părintele răspunde propriei sale emoții. În astfel de momente, întreabă-te:”Ce învață copilul meu în această situație?”

… să țipe atunci când ceva nu îi place;

… să caute un vinovat;

… să gestioneze greșit emoția trăită, neavând abilități de a o recunoaște corect și a o exprima adecvat. Ţipetele, pălmuirea, împingerile şi lovirile sunt pedepse care-l rănesc pe copilul tău! Pedepsindu-l pe copilul tău nu vei conduce decât la sentimente de furie şi neajutorare din partea lui.

CONSECINȚAeste rezultatul unui anume comportament. Îl ajută pe copilul tău să înveţe să-şi asume responsabilitatea pentru propriul comportament şi să înveţe auto-controlul; câteodată aceasta se întâmplă în mod natural; ”Dacă alegi să nu mănânci desertul acum, e posibil ca mai târziu să nu îl mai găsești!.” Uneori este necesar ca tu, în calitate de părinte, să evidențiezi o consecință, ajutându-l astfel pe copilul tău să înţeleagă că purtarea lui cauzează o problemă; ”Dacă vei mai merge neglijent cu bicicleta pe stradă, este posibil să dai peste alți copii, să îi rănești și pe ei și pe tine. Pentru că vei avea piciorul rănit, nu vei mai putea să mai practici mersul pe biblicletă o zi sau două.” Te poate ajuta să-l înveţi pe copilul tău comportamentul pe care-l doreşti; poate fi, de asemenea, o şansă pentru tine să-ţi laşi copilul să ştie că îl iubeşti chiar şi atunci când nu-i aprobi comportamentul.

Atunci când aplicăm CONSECINȚE

  • Copilul are ocazia de a-şi asuma responsabilitatea faptelor sale; îşi asumă responsabilitatea propriului comportament şi a consecinţelor acestora.
  • Conduce la construirea autorităţii şi respectului faţă de părinte.
  • Copilul va comunica mai bine cu părintele.
  • Relaţia copil-părinte va fi consolidată.
  • Copilul îşi va asuma acelaşi model de disciplinare responsabilă când va deveni părinte.

Atunci când PEDEPSIM…

  • Deseori părintele se simte vinovat.
  • Copilul va transfera responsabilitatea consecinţelor asupra părintelui.
  • Accentuează polii forţă – supunere.
  • Copilul va fi mai puţin comunicativ cu părintele.
  • Copilul îşi va pierde încrederea în părinte.
  • Copilul îşi va asuma acelaşi model bazat pe pedepse de disciplinare când va deveni părinte.

Comportamentele problematice apar la copii din 4 motive:

  1. copilul fie dorește să scape sau să evite o situație nedorită (pentru a nu merge la culcare, a nu se spăla, face tot felul de lucruri, țipă, etc);
  2. să obțina atenție – atenție reprezină orice interacțiune cu copilul, chiar și negativă (își loveste surioara deoarece mama îl ia in brațe de fiecare dată când face acest lucru, sau se opreste din lucrul ei și îl ceartă);
  3. să obțină permisiunea sau accesul la un obiect sau activitate (face gălăgie când mama vorbește la telefon pentru a primi o jucarie sau pentru a putea ieși afară la joacă);
  4. să obțină stimulare senzorială – atingeri fizice (își loveste sora pentru plăcerea de a-i fi scuturate mâinile sau de a fi luat în brațe);

În cele ce urmează, vă voi învăța legile/principiile comporamentului.

 

PRINCIPIUL nr. 1: Un comportant este întărit sau slăbit de consecințele sale. Ceea ce se întâmplă imediat după manifestarea comportamentului va determina probabilitatea cu care acesta se va repeta sau nu în viitor. Dacă un copil a obținut jucăria pe care și-o dorea prin faptul că plâns și s-a trântit pe jos, este foarte probabil că va repeta acest comportament data viitoare. Daca vrei să schimbi un comportament la copilul tău, caută prima data beneficiul pe care acesta îl are în urma comportamentului respectiv și nu i-l mai da. În plus, oferă-i acelasi beneficiu în cazul în care face comportamentul pozitiv pe care îl doresti. De exemplu: dacă vrea o jucarie și plânge, nu-i da jucaria. Dă-i in schimb jucaria când vorbește și ți-o cere frumos.

  • Învățarea se produce ca rezultat al consecințelor comportamentului! Un comportament recompensat va continua sa apară.

 

PRINICPIUL nr. 2: Comportamentul răspunde cel mai bine la consecințe pozitive. Creșterea frecvenței unui anumit comportament este însoțită de scăderea frecvenței comportamentului opus. Un copil nu poate minți și spune adevarul în același timp. Nu poate vorbi politicos și să injure in acelasi timp. Comportamentul care a fost recompensat se va manifesta cel mai des. Comportamentul căruia i se dă atenție este comportamentul care se va manifesta cel mai des. Cu cât parinții strigă mai mult amenință și lovesc, cu atât copilul se va comporta mai urât deoarece consecințele negative (strigătul, amenințatul, lovitul) sunt ineficiente în a modifica un comportament nedorit. Cu cât profesorii strigă la elevi să nu mai facă gălăgie, cu atât mai mult aceștia o vor face.

  • Cea mai buna și sigură cale este să profitam de ocaziile zilnice de a asocia o consecință pozitivă unui comportament pe care dorim să-l manifeste mai des

 

PRINCIPIUL nr. 3: Dacă un comportament a fost întărit sau pedepsit se vede doar pe parcurs. Părinții spun adesea: „am pedepsit copilul, am facut tot ce s-a putut, iar el continuă să se comporte la fel!”. Adevarul este ca părintele nu pedepsește comportamentul copilului, ci din contra, îl întăreste. Când copilul continua să practice un comportament o face deoarece obține anumite beneficii. Ceea ce crede părintele că face este diferit de ceea ce acesta face de fapt! Dacă un comportament continuă să apară este datorat faptului că, indiferent de ce crede parintele, acest comportament a fost încurajat! În mod opus, un comportament care apare tot mai rar și chiar încetează, putem spune că a fost sancționat în mod corect. Când un comportament nu cedează întrebați-vă ce încurajează încă apariția respectivului comportament și cautati o consecință eficientă.

Dr. Murray Sidman afirma în una din carțile sale: „când este folosită eficient, întărirea pozitivă este cel mai puternic instrument de învățare pe care-l avem”. Nu se cunoaște nimic care să funcționeze mai bine sau să aibă efecte mai durabile decât întărirea pozitivă.

Este important să înțelegem că uneori, înainte să apară o îmbunătățire a comportamentului, acesta poate chiar sa se înrăutățească. De aceea este nevoie să continuăm să fim consecvenți înainte de a renunța la intervenție și de a cauta altă soluție pentru problema respectivă.

  • Un comportament este menținut și întărit de consecințele sale. Dacă un comportament provocator continuă să apară înseamnă că încă se obțin beneficii de pe urma acestuia și că respectivul comportament a fost de fapt întărit/încurajat! Căutați consecințele care îl susțin și înlăturați-le sau acordați-le doar în urma manifestării comportamentelor pozitive.

 

PRINCIPIUL nr. 4: Comportamentul este în cea mai mare parte produsul mediului în care se manifestă. Un copil disciplinat este un produs al unui mediu disciplinat. Un anumit comportament apare într-un anumit mediu. Există copii care prezintă probleme de comportament acasă, însa nu și la școala, și invers. Un profesor a folosit un exemplu imaginar foarte sugestiv. Imaginați-vă ca cheltuiți o grămadă de bani pe reparațiile de la mașină datorita faptului că drumul este stricat (situație foarte comună in Romania de azi!). Cât de bine funcționeaza mașina nu depinde de cât de mult a stat în reparații sau cât de mult ați dat pe piese și la mecanici. Aceasta se va strica din nou atâta timp cât drumul nu este reparat.

La fel este cu copiii. Este nevoie să facem modificări în mediul copilului pentru ca acesta să funcționeze bine! Astfel că întrebari de genul: „care este problema cu acest copil?” ar trebui să fie înlocuite cu altele, cum ar fi: „care este problema cu mediul copilului?”. 

  • Reparati mediul și veti repara și comportamentul!

În numărul următor, vă voi descrie în detaliu care sunt tehnicile de disciplinare comportamentală și cum puteți să le aplicați în familie sau la școală. Pentru început, așa cum v-am obișnuit, vă voi da o temă care să va ajute să comunicați mai bine cu copilul vostru. Rezolvarea acestei teme este un prim pas necesar pentru a putea aplica cu success metodele de disciplinare pozitivă pe care le voi prezenta ulterior. Așadar, dacă te supără ceva la copilul tău, dar nu știi cum să abordezi problema, încearcă să urmezi următorii pasi:

  1. definirea comportamentului problematic ( ce anume supără?)
  2. scopul comportamentului problematic (de   ce   apelează  copilul  la   acest comportament?  Ce doreste să obțină prin acest comportament?)
  3. Identificarea cauzelor comportamentului problematic (de ce a apărut? ce îl menține?)
  4. Aplicarea metodelor de modificare a comportamentelor problematice
  5. Verificarea funcționalității metodelor

Claudia Vlaicu,

Psiholog, Centrul de învățare LITTLE  WONDERS

 

Little Wonders

Centrul de învăţare, consiliere şi formare creativă Little Wonders este un centru minunat situat în Otopeni, Ilfov. Este deschis tuturor copiilor şi părinţilor interesaţi să îşi dezvolte anumite aptitudini, să se cunoască mai bine prin acces la informaţii şi activităţi specifice de formare, cercetare, mentorizare şi consiliere individuală şi de grup, promovând educația creativă, sinergetică axată pe elev/student.

Google+

Facebook